Expeditia Pamir 2006

Jurnal de expeditie

2006-08-21T08:46:00.000+03:00

Multumim tuturor celor ce ne-au sprijinit in realizarea acestui proiect!

In memoriam...

Osh - Tabara de baza

Pe scaunele din spate zdrangane prin hirtoapele drumului aproape 200kg de bagaje, 12 rucsaci cu echipament(6 mari si 6 de tura) si cam 10 cutii cu mincare, cumparate pentru cele aproape 20 zile de expeditie, din Osh......Soseaua urmeaza firul unei vai strajuite de dealuri semidesertice, din cind in cind traversam localitati saracacioase pe o caldura uscata. Curind aerul se primeneste si dealurile fac loc unor munti arizi. Peisajul e umanizat de iurtele presarate pe cele citeva vai acoperite de verdeata.

Primele zile pe munte-aclimatizare

Altimetrul indica 3460m...si distanta pina la poalele muntelui este de aproape 7km....o prima surpriza.Muntele ne intimpina cu vint puternic si o ploaie torentiala. ...Mircea e cu snowboardul si ar vrea sa incerce sa coboare pe fata abrupta nordica. Fata pare acoperita cu gheata si asta face riscanta tentativa lui...dar vom vedea cind vom ajunge acolo.
Echiparea taberelor intermediare-aclimatizare

Apar primele crevase si poteca dispare lasind locul unor momii care ne indica cind si cind directia...Vremea incepe sa se strice dupa aproape 7 zile de timp foarte frumos. Nori cenusii se aduna dinspre nord vest. Oricum speram sa nu ne afecteze prea mult si mai ales speram sa nu ninga, ruta putind devenii periculoasa in caz de ninsori din pricina avalanselor.

Alte intimplari

Facem ceai, si stam prin cort la adapost de ninsoarea care continua sa cada...Nu trec citeva minute ca un polonez ne anunta ca unul din oamenii nostrii ramas in urma se misca foarte incet, si-a abandonat rucsacul mai jos si ca este epuizat...La baza ghetarului traversam o zona in care uriasul malaxor scoate la suprafata ramasitele unor nefericiti alpinisti probabil surprinsi de avalanse undeva mai sus. Pe o arie destul de intinsa gasim fragmente de corzi, oase, zdrente de haine si rucsaci, ghete ce apartinusera probabil unei expeditii din anii 50-60 dupa cum aratau.

Ultima etapa

Echiparea taberei 3, o noapte petrecuta la 6100m pentru finalizarea aclimatizarii, coborirea in tabara de baza pentru odihna. Citeva zile in tabara de baza sint o vacanta binemeritata dupa cea mai chinuitoare etapa, cea a amenajarii taberelor intermediare, urmeaza ruleta conditiilor meteo. Si atunci cind vremea isi da ok-ul se urca din nou pe rind in tabara 1, tabara 2 , tabara 3 si cu mari sperante spre virf...

Virful

Ramine acolo solitar, batut de vinturi, acolo vom incerca sa ajungem in zori...Ramine inca departe ascuns in ceata se dezvaluie din timp in timp o tinta inca indepartata. ….Era frustrant…ne intoarcem de la 6900 ? Dupa atatea eforturi si sacrificii ? Cu gandul la cele 18 zile de munca din spate pasim pe varf la ora 14. Emotii ? Nu pot sa descriu in cuvinte, nici nu incerc de fapt. De ce am urcat ? Probabil pentru a trai acele emotii….. Urmeaza pozele de varf, un filmulet….si din ceata apare o silueta…e o poloneza curajoasa care ne spune ca a venit pe urmele noastre si ca ne roaga sa coboram impreuna fiind foarte obosita si deshidratata. La 14.30 suntem pe coborare si spre surpinderea noastra nimeni altcineva nu a mai urcat dupa noi. Toate echipele s-au intors de la 6900 !!

Echipa

Osh - Tabara de baza

Dimineata o mai lalaim prin Osh cautind sa ne completam cumparaturile: baterii pt aparate foto, apa minerala, inghetata... Sintem optimisti.

Un minivan, soferul , un fel de ghid, vorbitor de engleza si noi 6: Teo Vlad(Pitesti), Radu Crainic(Timisoara), Emil Fieroiu(Pitesti), Mircea Struteanu(Bucuresti), Horia Petrescu(Pitesti), Adi Valean(Sibiu).
Pe scaunele din spate zdrangane prin hirtoapele drumului aproape 200kg de bagaje, 12 rucsaci cu echipament(6 mari si 6 de tura) si cam 10 cutii cu mincare, cumparate pentru cele aproape 20 zile de expeditie, din Osh.
Soseaua urmeaza firul unei vai strajuite de dealuri semidesertice, din cind in cind traversam localitati saracacioase pe o caldura uscata. Curind aerul se primeneste si dealurile fac loc unor munti arizi. Peisajul e umanizat de iurtele presarate pe cele citeva vai acoperite de verdeata.
O scurta halta, masina are ceva probleme, primim de la copii localnici , in schimbul unor ciocolate niste mici bulgari albi pe care dupa o scurta examinare concluzionam ca sint un fel de brinza uscata...
Drumul incepe sa urce sustinut, ne oprim si soferul nostru face provizii serioase de apa.
Ajungem intr-un pas cam pe la 3600m altitudine. Coborim mult pina la nivelul unui podis strins intre muntii arizi care ramin lateral si un nou lant impresionant acoperit de ghetari unde identificam si tinta noastra.
Desi ne asteptam sa apara drumul lateral spre tabara de baza in fiecare clipa, vom mai avea de asteptat ore bune.
Se pare ca nici insotitorii nostri nu stiu mai mult decit noi, ne oprim destul de des pt ca acestia sa se informze in legatura cu drumul, intr-o localitate in care noi banuim ca se face bifurcatia are loc un episod straniu , in care un cetatean critalit incearca sa urce in masina; soferul blocheaza toate usile, urmeaza un dialog in kirghiza din care intelegem din ton ca soferul nostru e cam stresat...
Plecam in sfirsit si cu informatile culese de cei doi ajungem in sfirsit in tabara de baza pe intuneric.

Back to top

Primele zile pe munte-aclimatizare

Altimetrul indica 3460m...si distanta pina la poalele muntelui este de aproape 7km....o prima surpriza.
Muntele ne intimpina cu vint puternic si o ploaie torentiala.
Pina cind reusim sa ne instalam corturile sintem uzi si infrigurati. In conditiile astea mincarea simpla (ceva carne cu hrisca(fiertura de griu) si ceva cartofi si orez) pica la fix chiar daca pretul e de restaurant din centru 8$...
"Sala de mase" e instalata intr-o iurta...in care avem acces doar daca consumam din mincarea lor...incepe sa semene cu ceva nu de mult uitat.
Intr-un tirziu ne retragem rupti de oboseala dupa cele aproape 10 ore de drum pe hirtoapele soselelor Pamirului.
Dimineata ne intimpina cu un cer limpede si un decor impresionant: de jur imprejur creste masive acoperite de ghetari framintati ne incinta privirile...pentru asta am venit.

Trecem in revista conditiile care ne sint oferite: 4 locuri de cort si apa de baut dintr-un riu de o calitate indoielnica. Posibilitatea de a depozita bagaje, contra cost bineinteles, si de a beneficia de un fel de consultanta din partea celui care este managerul acestei tabere de baza. A si sa nu uit mai avem dreptul la 2 dusuri de persoana pe perioada in care o sa fim in zona.
Facem prima tura pentru aclimatizare pina in pasul Trecatorilor. Pe drum cartografiem mental locurile: la stinga un virf semet ne atrage privirile, il retinem. Poiana cepii, un platou urias acoperit cu ceapa salbatica , iarba rara si flori de colt...o combinatie stranie , greu de imaginat si foarte potrivita cu starea noastra de spirit :).
Poteca prafoasa ne conduce in pas la 4100m, toropiti de caldura si aerul uscat privim adormiti muntii din jur...sint mari. Lenin domina tot in preajma.
Continuam pe creasta pina pe un mic virf la altitudinea de 4200m. De aici avem viziune de ansamblu asupra tintei noastre (vf Lenin 7134m). Incepem sa ne revenim , soarele nu mai e asa ucigator si aerul se poate respira. Doar ca praful asta a intrat peste tot si nu o sa scapam curind de el.
Coborim incet ...
Calareti kirghizi ce cara bagaje pe cai din TB pina in tabara 1 aflata la 4300m ne surprind cu dibacia cu care isi mina caii pe potecile inguste si prin grohotisul marunt al versantilor.
Seara la ceai facem planul de ascensiune:
Citeva zile le vom aloca pentru a incerca sa urcam citeva virfuri din zona pentru aclimatizare apoi ne vom muta cu o parte din mincare si echipament in tabara 1 , de unde o sa incepem ascensiunea propriu-zisa.
Din pacate efectele apei baute din riu incep sa se faca simtite, Emil si Horia au probleme digestive. E nasol ca tocmai in perioada asta cind ar trebui sa te hidratezi si sa maninci cit de cit bine pentru a sustine procesul de aclimatizare al organismului tre sa ti regim.
Radu, Teo , Mircea si Adi, ne hotarim sa urcam pe virful care cu o zi inainte ne-a atras atentia inspre est, nu stim cum se cheama virful , nici nu ne pasa, e frumos si vrem sa-l urcam, apreciem ochiometric ca e undeva pe la 4800m , in cele din urma pe o harta ruseasca il si identificam , doar ca o cota.
Planul e sa urcam cit putem mai sus spre marginea morenei sa punem cortul acolo apoi sa-l abordam pe doua rute: Radu si cu mine pe nord est, Teo si Mircea pe nord , nord vest. Mircea e cu snowboardul si ar vrea sa incerce sa coboare pe fata abrupta nordica. Fata pare acoperita cu gheata si asta face riscanta tentativa lui...dar vom vedea cind vom ajunge acolo.
Primul obstacol , asa cum am intuit, e torentul ce cobora din amplul sistem glaciar al masivului.
Nici o sansa sa-l trecem pe picioare...in apa tublure cafenie se aud bolovani dislocati si purtati haotic la vale. Niste calareti kirghizi se ofera sa ne treaca contra cost apa, dar nu prea avem incredere in ei pentru intoarcere si mai incercam sa gasim un loc sa trecem singuri pentru a nu depinde de ei...nu vom reusi, asa ca trebuie sa ne gasim alta tinta.
Continuam si la vest de pasul trecatorilor citeva virfuri piramidale ne fac cu ochiul. Ne asezam tabara la marginea ghetarului la 4100m altitudine pe un mic promotoriu.
In apropiere un pisc ce trimite spre noi o uriasa fata de gheata va fi prima provocare.
Teo si Mircea nu asteapta dimineata si pe la ora 16,00 pornesc sa-l urce.
Panta e aspra 50-60*, dar gheta e foarte buna si cei 2 avanseaza repede, de multe ori urcind concomitent.
Dupa aproape 2 ore ii vedem ajungind sus, apoi coborind incet pe creasta estica mai expusa dar mai scurta.
Ajung din nou la zapada si cind ne gindeam ca totul s-a sfirsit cu bine, urmind o portiune mai putin inclinata de ghetar Mircea si apoi Teo cad in cite o crevasa , reusind sa ramina totusi la suprafata, cu ghetarul nu e de glumit...se leaga din nou in coarda si vin cuminti inapoi in tabara. Mircea isi plimba placa pe ac virf, dar gheata care acopera versantii nu-i permite sa o foloseasca.
Dormim destul de chinuiti, 4 intr-un cort, dimineata cu greu ne urnim spre urmatorul nostru obiectiv...trebuie sa recunoastem inca destul de neclar. Dorim sa urcam un virf care sa se apropie de 5000m. Avem mai multe alternative dar lucrurile vor fi mai clare cind ajungem mai aproape de cele 2 piramide care strajuiesc valea pe care ne aflam.

Inca nu sintem aclimatizati suficient de aceea ne miscam destul de incet. Ghetarul e putin inclinat, insa mergem legati datorita crevaselor care sint un pericol real. In citeva locuri se aud adevarate torente undeva sub picioarele noastre. In zona superioara sint acoperite cu un strat de zapada care le ascunde astfel ne miscam cu multa atentie. Cele 2 virfuri sint de inaltimi apropiate asa incit il alegem pe cel dinspre sud care ne ofera si o privire panoramica asupra vf Lenin si a rutei pe care o sa o urmam. Panta se accentueaza fara sa devina dificila si in curind ajungem pe virf. Altitudinea este 4580m.

Facem o pauza de odihna si mincam cite ceva. La intoarcere sintem nevoiti sa ocolim citeva zone in care podurile de zapada se subrezisera si fara alte emotii ajungem la cort. Ne simtim mult mai bine, semn ca organismul incepe sa se aclimatizeze.
Norii incep sa se adune asa ca nu mai pierdem timpul , preferam sa ne stringem lucrurile si sa coborim inainte sa ne prinda ploaia. In ciuda altitudinii destul de ridicate in zona Pamirului am avut surpriza sa ne ploua chiar si aproape la 5000m.
Ajungem in tabara de baza si ne stringem din nou cu totii.

Back to top

Echiparea taberelor intermediare-aclimatizare

Hotarim sa petrecem 2 zile de odihna in tabara de baza dupa care sa incepem programul de echipare a taberelor si finalizarea aclimatizarii pe ruta propriu-zisa.
In acest timp Emil a urcat singur pe vf Petrovski 4700m, destinatia cea mai apropiata pentru aclimatizare. Horia va urca si el pina pe la 4300m pe ac munte.
Prima seara o petrecem la o cina copioasa.
Gasim niste mici lacuri in apropiere in care ne scaldam in voie. Apa extraordinar de limpede, e foarte rece unde adincimea depaseste 1m.

Sintem ca in vacanta, in sfirsit nu mai avem nimic de munca , desi greul de abia acum incepe.
Din pacate apa nepotabila pe care sintem nevoiti sa o folosim pentru baut ne va da mult de furca la toti.
In unanimitate ne decidem sa ne scurtam cit mai mult sederea in ac zona.
Fara sa mai pierdem timpul negociem cu carausii si ne pregatim bagajele de ascensiune.
Dimineata fiecare cu cite un rucsac de tura de vreo 12-15 kg pornim la drum.
Horia se hotaraste sa inchirieze un cal pentru drumul pina in tabara 1 noi restul pe jos.

Prindem o masina care ne duce cei 7km pina unde incepe poteca spre tab 1. Povestim cu alpinistii din Kazakhstan care urca si ei sa-si echipeze taberele. Mai aflam una alta si ac legatura ne va prinde bine mai tirziu.
Caldura torida si praful potecii ne vor insotii pina in tabara 1. Pe parcurs avem surpriza unei traversari a unui torent de ghetar la care era un adevarat contingent de calareti care ofereau ac serviciu pt 5$. Trecem cu 4$ de caciula si dupa un scurt moment de confuzie datorat carausilor care nu stiau cum sa-si imparata vama ne reluam drumul.
Apar primele crevase si poteca dispare lasind locul unor momii care ne indica cind si cind directia.
Ajungem in tabara 1 unde spre surprinderea noastra sintem nevoiti sa platim pentru a ne pune corturile...Suma nu e mare(2$ de cort) dar faptul in sine nu prea ne convine, mai ales ca primiseram asigurari de jos ca totul e ok mai sus...Dupa o scurta discutie prin radio cu TB ne clarificam , va trebui sa platim. Sintem cam nervosi...si mai sus ce ne asteapta? Sa platim ca urcam pe urme?
Aici e alt aer, si alta atmosfera, apa e curata de pe ghetar, iar restul speram sa fie bine.
Ne adunam iara la sfat.
Impreuna cu Radu ne decidem sa stam o zi in tabara 1 sa avem timp sa ne pregatim tot echipamentul, sa ne hidratam cum trebuie si sa putem pleca cit mai devreme posibil.
Restul baietilor sint nerabdatori sa urce si vor sa plece cit pot de repede in sus spre tabara 2 la 5300m.
Dimineata ne ia prin surprindere si pe la 8,30 incepem sa ne urnim : facem ceai, mincam , baietii se pregatesc incet incet de plecare. Se pierde destul de mult timp, sintem cu totii cam obositi, efectul altitudinii se simte si aici.
Pe la ora 10 e in mod mult prea tirziu sa mai pleci spre tabara 2 asa incit Teo si Mircea hotarasc sa ne insoteasca miine dimineata devreme.
Horia si Emil ramin credinciosi idei de urca si pleca foarte tirziu in ciuda recomandarilor noastre de a amina plecarea pentru dimineata.
Raminem in tabara si ii urmarim cum urca incet, serpuind printre crevase.
Ora fiind foarte inaintata, soarele a inmuiat podurile de zapada peste care se pot traversa crevasele transformind acest exercitiu intr-unul obositor si riscant in aceste conditii. Cu toate astea in acesta perioada pericolul de avalansa este relativ redus datorita faptului ca nu a mai nins de cel putin 1 saptamina.
Doar in timpul noptii se aude tunetul avalanselor declansate de seracurile ce se prabusesc de pe uriasul versant nordic al virfului.

Se face tirziu...
Daca in timpul zilei soarele incinge totul, temperatura ajungind pina la +25/30*C cum apune soarele temperatura scade drastic ajungind la -10/15* in mai putin de 2-3 ore
In cel mult 2 ore se intuneca si cei doi sint inca departe de tabara 2. Se vedea inca de la plecare cum Horia ramine in urma, ritmul lui Emil fiind mai rapid.
Ii vedem apoi facind pauze lungi apoi miscindu-se lateral, probabil incercind sa traverseze marile crevase care se vad inca de jos.
Nu au reusit , asa ca spre surprinderea noastra , in loc sa coboare ii vedem instalindu-si cortul , in plin culoar pe versantul nordic.
Vremea incepe sa se strice dupa aproape 7 zile de timp foarte frumos. Nori cenusii se aduna dinspre nord vest. Oricum speram sa nu ne afecteze prea mult si mai ales speram sa nu ninga, ruta putind devenii periculoasa in caz de ninsori din pricina avalanselor.
Ceasul suna prea repede, ca de obicei, la ora 4 ne adunam echipamentul si ne pregatim de plecare. Cu coada ochiului tragem spre cortul pierdut in imensul ghetar. Speram ca Horia si Emil sa se trezeasca si sa plece citmai repede spre tabara 2 pentru a putea ocupa locuri pentru corturi.
Plecam pe 5,45 asa cum am planuit. Zapada inghetata ne ajuta mult si depasim o zona puternic crevasata fara probleme.

Tabara 2 e asezata pe versantul sudic al unui contrafort coborit din umarul nordic al vf Razdelnaia. In anii 1990 amplasamentul ei era in caldarea dintre Razdelnaia si ac vf, pina cind o uriasa avalansa declansata de prabusirea unor seracuri(datorata unui cutremur) a maturat tabara 2 ucigind 40 de alpinisti surprinsi in timpul noptii.
Apoi tabara a fost mutat la actuala ei pozitie.
Locurile pentru corturi sint putine si muntele destul de populat in aceasta perioada.
Urcam intr-un ritm bun si pe la ora 8 ajungem la cei 2 la 4800m. Baietii atunci faceau ochi, nu par sa fi dormit prtea bine, ne spun ca toata noaptea n-au dormit din cauza avalanselor ce se auzeau, nu foarte departe de ei....desi obiectiv locul era relativ sigur in conditiile noastre. Se pregatesc si ei de plecare....
Noi ne urmam drumul. De pe la 5100m urmeaza un lung traverseu ascendent spre vest care conduce la amplasamentul taberei 2. Nori adunati inca de dimineata isi vad de treaba , incepe sa ninga...
Ne simtim destul de bine si pe la ora 12 ajungem in tabara.
Gasim citeva locuri, nu prea bune, incepem sa le mai amenajam, apoi gasim altele mai sus, ne tot foim pina ne hotarim in sfirsit unde sa ne asezam. Toata agitatia asta ne cam termina si incepe sa ne doara capul. Cind in sfirsit reusim sa ne aranjam ne tirim rupti de obosela in corturi.

Dupa citeva ore, pe la 4pm apare Emil, singur...

Back to top

Alte intimplari

Ne spune ca Horia se misca prea incet si s-au hotarit sa se desparta dupe ce au depasit zona cu crevase.
Facem ceai, si stam prin cort la adapost de ninsoarea care continua sa cada.
Trec aproape 2 ore si incepem sa ne ingrijoram, printre norii care se adunasera ne uitam din timp in timp in jos spre ruta de urcare din tabara 1. Din locatia tab 2 se vede destul de mult din aceasta, dar nici urma de Horia.
Deja ne facem planul sa coborim dupa el daca intr-o ora nu apare...Si apare , vedem in departare citeva mogildete care merg incet, foarte incet si se opresc des. Nu trec citeva minute ca un polonez ne anunta ca unul din oamenii nostrii ramas in urma se misca foarte incet, si-a abandonat rucsacul mai jos si ca este epuizat.
In citeva minute ne echipam 4 oameni si coboram sa-l ajutam.
Durerea de cap a disparut, o luam rapid la vale.
Ajungem destul de repede la el, Teo si Radu marg citeva sute de metri mai jos sa recupereze rucsacul abandonat.
Emil si cu mine il luam pe Horia, si-l ajutam sa urce pina in tabara.
Ne oprim des, cam dupa 6-7 pasi, pt ca e complet deshidratat si epuizat fizic. Cu toate astea are puterea sa glumeasca, si asta e semn bun. E bine ca e imbracat gros si asta l-a ferit de hipotermie pina acum, dar frigul de abia acum incepe sa se simta asa ca incercam sa ne grabim. Emil de o parte si eu de alta il sprijinim pina in tabara. Aici Mircea a facut ceai si ii dam urgent sa bea. Aflam cu stupoare ca intr-o zi de efort la 5000m a baut mai putin de 0,7 l de apa, infim si pentru nivelul mari daramite la altitudine unde ar trebui sa bei 3-4 l de lichid.
Mai aflam ca baietii nu au mincat nimic de dimineata ca nu se simteau bine, si nici de baut nu si-au pregatit, au plecat asa ca somerii...
Il bagam in cort si speram ca starea lui sa nu se deterioreze si din cauza altitudinii.
Ninge si peste noapte destul de subtire, mai mult asa de atmosfera, apoi iese iarasi soarele...
Horia se simte mai bine, a mincat cite ceva si i-am dat ceai pina a inceput sa protesteze ca nu poate sa-l mai vada. Oricum ceaiul in exces nu face rau.
Impreuna cu Radu urcam intr-o plimbare spre tabara 3 aflata intr-o sa dupa vf Razdelnaia la 6100m. Urcam pe un umar pina pe la 5700m, dintre toti Radu se simte cel mai in forma.
Cind coborim aflam ca Horia si-a facut deja planul sa urce spre tabara 3.
Nu-l contrazic, asteptam sa vedem cum se simte miine dimineata, oricum dupa o zi intreaga de zacut in cort trebuie ca iau mai revenit fortele, asta e bine, mai dispar din grijile noastre cum sa-l coborim.
Din pacate dupa o scurta plimbare ne dam seama ca ameliorarea e doar partiala el simtindu-se inca foarte slabit, asa ca ne hotarim sa-l ajutam sa coboare in tabara 1 cit mai curind.
Ne impartim in 2 echipe urmind ca Radu, Teo si Emil sa urce in tabara 3 sa doarma acolo pentru a finaliza procesul de aclimatizare, iar Mircea, eu si Horia sa coborim dimineata devreme spre tabara 1.
Dormim foarte prost din cauza unor conserve rusesti nashpa de tot. Nu intru in detalii dar nu lipsea mult sa ne explodeze cortul...
Dimineata , fara nici un chef , bem ceai, mincam ceva subtire si plecam care incotro.
Pe Horia il punem la mijloc legat intre mine si Mircea, si desi azi se simte ceva mai rau decit cu o zi inainte speram sa nu avem prea multe probleme.
De bine de rau Horia merge pe picioarele lui ceea ce pe noi ne ajuta foarte mult.
Fara evenimente deosebite ajungem in tabara 1 relativ repede fata de previziunile noastre, cam in 5 ore. Coborind mai jos omul nostru isi revine ca prin minune, efectul altitudinii atenuindu-se.
La baza ghetarului traversam o zona in care uriasul malaxor scoate la suprafata ramasitele unor nefericiti alpinisti probabil surprinsi de avalanse undeva mai sus. Pe o arie destul de intinsa gasim fragmente de corzi, oase, zdrente de haine si rucsaci, ghete ce apartinusera probabil unei expeditii din anii 50-60 dupa cum aratau.
Horia contempla peisajul cu un zimbet amar, mda pe muntele asta se poate muri...
Intre timp baietii plecati spre tabara 3 se descurca bine si relativ repede ajung in sa. Emil care nu s-a simtit bine in ultimele zile nu ajunge pina sus si decide sa mai ramina o zi in tabara 2.
Radu si Teo urca si monteaza un cort in sa, petrec o noapte linistita fara probleme dupa care coboara tot drumul pina in tabara 1.
In tabara 2 se intilnesc cu Emil care se pregatea sa urce si el in tabara 3.
Ne intilnim toti , mai putin Emil in tabara 1 si hotarim sa coborim impreuna in tabara de baza. Cu o zi intirziere ajunge si Emil care dormise si el o noapte in tabara 3 si acum venea la odihna.

Datorita unor probleme personale urgente intervenite in tara sint nevoit sa-mi scurtez sederea in Pamir.
(Adi Valean)

De aici in colo povestea va fi relatata de prietenul meu Radu Crainic.

Back to top

Ultima etapa
Suntem in BC dupa echiparea taberei 3. Urmeaza 3 zile de odihna si hrana, « combustibil » esential pentru a avea o incercare decenta a varfului. In prima seara servim cu pofta o placinta traditionala cu carne, ramasa nemancata de la un grup de austrieci. Ne repezim romaneste la ea si desi eu unul simt ca nu intra prea bine nu imi pot stapani pofta. Rezultatul : la 1 noaptea sunt afara la vomitat si ma simt de parca sunt batut zdravan. A doua zi aveam sa mi-o petrec intre izolir si WC, dorinta cea mai mare fiind sa am suficienta putere sa ajung in ABC sa-mi strang echipamentul. Emil e in forma si decide sa plece a doua zi catre taberele superioare si apoi catre varf. Teo si cu mine decidem sa ramanem cele 3 zile, pentru a ne reveni, si plecam la o zi dupa Emil. Din pacate amandoi eram departe de a fi in apele noastre insa speram intr-o revenire…..care pana la urma s-a produs.
La momentul in care am plecat din TB vremea s-a inrautatit insa aveam asigurarile lui Dimitri si a lui Sasa, un ghid local, ca aici, vremea rea nu dureaza mai mult de 2-3 zile…hmmm.

ABC, 4300 m – ninge si e ceata, coafura rezista !!!! Suntem nevoiti sa ramanem o zi in plus aici….E grea asteptarea asta….Oare cat o mai tine vremea asta ? Hotaram ca a doua zi sa mergem la deal desi vremea nu prea tinea cu noi. Speram sa ajungem in T2 si acolo sa stam pana cand vremea ne va permite sa incercam varful.
In T2 nimic diferit : ninge toata dupa-amiaza, un fel de mazariche ciudata iar ceata nu ne lasa sa vedem nimic in jur. Daca zilele trecute aveam nevoie de furazolidon acum iau un Dulcolax ca sa elimin « excesul de greutate ». T2 e situata pe un grohotis la 5300 m. Cum spatiul e destul de strans corturile sunt foarte aproape unul de altul, doua corturi aproape ca formeaza un apartament cu 2 camere. N-ai cum sa nu interactionezi cu vecinii. Lana noi 2 cehi, el si ea, intra in vorba cu noi si aveam sa aflam ca sunt de 5 zile in T2. Ei au ales aceasta varianta de aclimatizare, pentru a nu mai cobora si urca din TB inca o data. E bine, e rau ? Fiecare stie pt. el…..

Emil e in T3 de 2 nopti. Din pacate cum vremea a fost proasta nimeni nu a urcat spre varf astfel incat se vede nevoit sa coboare in ABC pentru odihna.
Dimineata,7 august, vremea se pare ca se indreapta. Toata lumea porneste voiniceste la deal spre T3. Noi, ca de obicei, avem ritmul nostru la trezire si pregatiri. Recuperam insa foarte mult la mers astfel incat ajungem printre primii in T3, facand cu 2 h mai putin decat prima oara cand am urcat la aceasta altitudine : 6100 m.

Back to top

Virful

Hotaram sa bem si sa mancam bine dupa care sa mergem pe vf. Razdelnaya 6148, un varf situat la vreo 20 min de tabara 3. Zis si facut pe la 5 suntem pe varf iar dupa cum arata vremea la noapte vom porni sigur spre varf. La ce ora ? Asta e o alta problema…..unii pleaca la 3 altii 4, 5 chiar 6.30. Noi hotaram ca la 5 e bine, la 3 fiind prea frig…..si devreme.
Inainte sa plec Horia C. m-a sfatuit « bea multe lichide » ….si am fost ascultator. In cele mai multe nopti am iesit si de 2 ori. Nu-mi era prea comod insa organismul meu s-a adaptat foarte bine altitudinii.
La ora 2 noaptea ies din cort la apelul obisnuit si sunt intampinat de o luna plina care lumineaza crestele din jur si drumul nostru catre varf. E clar …plecam.
Primele echipe pleaca la 3. Zapada scrasneste sub coltari si ne anunta ca nu e cald afara. Ca niciodata terminam pregatirile mai repede si la 5 fara un sfert suntem afara din cort si gata de drum. Pe creasta inaintea noastra se vad luminile a 4 echipe. Noi avem doar o frontala, eu uitand-o pe a mea in T2.

Urcarea incepe printr-o coborare intr-o sa adanca si de acolo se urmeaza o creasta lunga catre platoul de la 6400. Frig, vant, intuneric….Aveam sa tinem pufoaicele pe noi aproape toata ziua.
La 6400 incepem sa ajungem din urma celelalte echipe. Se lumineaza si e vremea sa-mi scot mainile din manusi pt. cateva poze. In spatele nostru multe echipe au plecat mai tarziu. Ritmul nostru este unul bun care in scurt timp ne aduce in spatele bulgarilor, prima echipa. Traseul spre varf nu are dificultati tehnice. Eu am decis sa-mi las pioletul in T2 si bine am facut. Coltarii si betele au fost suficiente pt. trecerea portiunilor mai inclinate.
Desi ziua se anunta superba de la 6400 intram in ceata si aveam sa iesim din ea doar sporadic pe tot parcursul zilei. La 6900, pe platoul al doilea sunt chiar in spatele bulgarilor. Eu credeam ca urmeaza varful si din respect nu-i depasesc pe vecini, gandind ca dupa 6 ore de mers in fata e meritul lor sa ajunga primii. La un moment dat ne oprim pe un camp de zapada, inconjurati de ceata. Ne ratacisem in platou la 6900 !!!! In jur totul alb, nici un reper. Coordonatele varfului nu le aveam pt. GPS si bulgarii nu reusesc sa le afle din T2 prin statie. Incet – incet apar nemtii, cehii, polonezii, rusii, un britanic…cu totii vin pe urmele noastre si ne oprim toti ca intr-o gara, capat de linie. Nimeni nu stie incotro e varful si toata lumea sta pe loc asteptand ca altii sa ia o decizie. Deja stateam acolo de 1 h ….Era frustrant…ne intoarcem de la 6900 ? Dupa atatea eforturi si sacrificii ? ….La un moment dat se elibereaza un pic cerul si Teo vede o creasta in directia NV care probabil ca duce spre varf. Hotarat si foarte motivat ii spun lui Teo ca aia trebuie sa fie si incep sa trec platoul in acea directie. Teo ma urmeaza in timp ce toate celelate echipe stau pe loc, se uita la noi si nu fac nimic….
Urmeaza 2 h de ascensiune pe creasta respectiva si de fiecare data cand spuneam «acolo trebuie sa fie ! » dadeam de fapt de inca un obstacol ce trebuia trecut. Teo se simte destul de rau : plamanii si inima…dar e la fel de motivat si incapatanat ca si mine. Ne-am gasit !!! Cu gandul la cele 18 zile de munca din spate pasim pe varf la ora 14. Emotii ? Nu pot sa descriu in cuvinte, nici nu incerc de fapt. De ce am urcat ? Probabil pentru a trai acele emotii…..Am ajuns pe vf Lenin la 7134m.

Montam pe virf o placuta comemorativa pentru cei care au luptat impotriva comunismului, in muntii Fagarasului in anii 50...Sintem pe virful Lenin, iar virful cel mai apropiat de 6800m e botezat Djerjinski de la seful NKVD, placuta noastra are niste vecini puternici si cu toate astea iata ca istoria a facut pina la urma , speram noi, dreptate, iar prin intermediul nostru un marunt gest de reparatie morala. (echipa Pamir2006)

Urmeaza pozele de varf, un filmulet….si din ceata apare o silueta…e o poloneza curajoasa care ne spune ca a venit pe urmele noastre si ca ne roaga sa coboram impreuna fiind foarte obosita si deshidratata.
La 14.30 suntem pe coborare si spre surpinderea noastra nimeni altcineva nu a mai urcat dupa noi. Toate echipele s-au intors de la 6900 !

...Cu tot frigul si oboseala nu uitam sa multumim sponsorilor:

Coborarea a fost lunga dar si mai lunga a fost urcarea in T3 din saua de la 6000…La 19 eram la cort dezechipat cu ceaiul pe foc. La scurt timp vine si Teo si dupa ce bem o supa si un ceai ne bagam in saci.
Dimineata soare dar viscol. Cortul e pe noi de la atata zapada viscolita. Bem repede ceva si iesim hotarati sa dam la vale cat mai repede. Jos in T2, Emil era hotarat sa urce impreuna cu vecinul nostru de cort, cehul. II uram bafta si coboram in T1.
Amica cehului avea sa coboare cu noi la vale, fiind foarte slabita dupa 1 sapt. in T2. Pe seara suntem invitatii ei la cina si sarbatorim varful cu orez si bere.
Emil avea sa urce si el a doua zi, impreuna cu cehii. Ne-am regrupat cu totii dupa 3 zile in ABC de unde, cu tot echipamentul si bagajul in spate, am coborat in TB la 3500.

A urmat dusul dupa 10 zile, drumul spre Osh 9 ore cu o lada Niva, bazarul, Bishkek, Istanbul, Bulgaria, Bucuresti. In Buc m-am despartit de baieti si pt. prima oara mi-as fi dorit sa stau in capitala. Asa, a mai urmat o noapte pe tren, pana la TM.
(Radu Crainic)

Back to top

Dorim sa multumim tuturor celor care ne-au ajutat ca aceasta expeditie sa devina realitate:

sponsorilor nostri:

SALOMON Romania(Timisoara), AlfaTest Timisoara
Gotech Baia Mare, ATELIER AD Cluj Napoca,
ALMAS Timisoara, XSPORT Timisoara,
Adventure and MountainGuide Sibiu
Simco Grafic Timisoara

si tuturor celor care ne-au sustinut si au colaborat cu noi pentru realizarea acestui proiect:

Oana Ciobanu,
Iulia Crainic,
Calin Crainic,
Fam. Crainic seniorii,
Fam. Valean seniorii,
Ana Maria Ciobanu,
Horia Colibasanu, Cristi Stan, Eugen Suciu-Krausz,
Sebastian Baiesu, Radu Pavel, Dan Gabor,
Vevi,

prietenilor nostri de la CS AlternativeTimisoara

Teo Vlad multumeste celor care l-au sprijinit:

Ion Boncea, Dan Pana, Marius Gane, Liana Grigore, Maria Vlad, Mircea Donescu, Sorin Gane, Stelian Pavalache, Dana Gradinaru, David Neacsu,
colegilor din echipa Salvamont Pitesti
si sponsori:

Consiliul Judetean Arges

Artis Design Tulcea, SC Granit Profesional SRL Pitesti,
Patrascu si Gane Engineering Bucuresti

2006-04-18T12:13:00.000+03:00

Sponsori si Parteneri
Prezentarea expeditiei PAMIR 2006
Obiectivele expeditiei PAMIR 2006
Programul expeditiei
Echipa
Follow-Up – continuarea expeditiei
Expeditii anterioare
News

Prezentarea expeditiei PAMIR 2006

Pamir 2006 este o parte a proiectului derulat de o echipa de 3 alpinisti care vizeaza rute in premiera in zone montane de mare altitudine ale globului, precum este si varful Lenin (Kyrgystan, Lantul Pamir, 7134 m alt.). Planul de cucerire a piscurilor planetei are stabilite ca viitoare obiective pentru urmatorii 2 ani varfuri precum Anzi Vf. Aconcagua 6997m (Argentina – ianuarie 2007), Himalaya Vf. Cho Oyu 8214m (aprilie-mai 2007).

Aceasta expeditie este continuarea altor 4 expeditii , in anii anteriori:
Caucaz 2002, 2003; Alpi 2004; Anzi (Cordillera Blanca) 2005.

Cu toate ca scopul principal al expeditiei este o ascensiune alpina, dorim sa imortalizam cu ajutorul aparatelor de fotografiat si filmat aspecte inedite ale unei culturi deosebite si pline de spiritualitate.
În constelaţia marilor masive muntoase ale Asiei Centrale, care prin înălţimea lor formează aşa-numitul "acoperiş al lumii", Munţii Pamir sînt situaţi în partea vestică, formînd un nod din care se desprind spre est şi sud-est, asemenea degetelor unei mîini, uriaşele lanţuri muntoase Tiansan, Kunlun, Transhimalaya, Karakorum-Himalaya, întinse pe mii de kilometri. În acest vast teritoriu sînt adunate toate vîrfurile de peste 7000 m de pe Pămînt: motiv pentru care spre munţii Asiei Centrale se îndreaptă gîndurile şi paşii şi se împlinesc, uneori cu sacrificii, marile vise ale alpiniştilor, "cuceritori ai inutilului".

Un alt aspect important al acestei expeditii tine de latura civica si este intentia noastra de a monta o placuta comemorativa pe virful Lenin 7134m, pentru cei care au luptat in Fagaras impotriva comunismului in anii 1946-1962 ...
Datoram si noi ceva istoriei

Separat spre sud şi vest de Munţii Hinducus prin valea rîului Piandj, care formează graniţa cu Afganistanul, cea mai mare parte a Pamirului se întinde pe teritoriul Tadjikistanului şi Kyrgystan; spre nord este delimitat de Uzbekistan, de prelungirile vestice ale Munţilor Tiansan. Partea estică a masivului, aparţine Chinei. Aspectul general al Pamirului este de podiş înalt (3.500-4.000 m) brăzdat de văi şi lanţuri de munţi, înconjurat asemenea unei cetăţi de culmi înalte ale căror vîrfuri depăşesc uneori 7.000 m. Pe teritoriul Kyrgystan, în lanţul Transalai, se ridică Vîrful Lenin (Kaufmann) (7134m).
Vîrful Lenin (7134 m) este punctul culminant al impresionantului lanţ muntos Transalai, orientat est-vest în Pamirul vestic. La nord, paralel cu acesta dar cu caracteristici diferite, separaţi prin Valea Alai se ridica munţii omonimi, cu înălţimi ce depăşesc cinci mii de metri. Culmea sălbatică a acestora face legătura spre est cu Munţii Tiansan, Valea Alai, depresiunea cuprinsă între cele două uriaşe creste, este o stepă uşor vălurită cu altitudinea în jur de 3000 metri.
Proiectul va fi completat de fotografii (prin expozitii foto, site web si reviste) si un film documentar.

Top

Obiectivele expeditiei PAMIR 2006

Varful Lenin (7134 m)

Statura sa impresionanta domina granitele statelor Tajikistan si Kyrgystan. Desi se poate ajunge pe el din ambele parti, majoritatea expeditiilor pleaca din Kyrgystan datorita situatiei politice incerte din Tajikistan.

Proiectul urmareste printr-o expeditie de 4 saptamani in intervalul iulie – august 2006 ascensiunea Varfului Lenin (7134 m ), al treilea varf ca marime din cele cinci varfuri care alcatuiesc asa zisul grup SNOW LEOPARD (denumire data celor cinci varfuri de peste sapte mii de metrii din fosta Uniune Sovietica, titlu care defineste practic intrarea in elita alpinismului de mare altitudine).
In cursul acestei expeditii se va incerca atingerea Virful Lenin (7134m) pe o ruta pe versantul nordic in premiera romaneasca.
Dificultatea rutei este 5A, comparativ ruta clasica pe Mont Blanc este 1B, iar pe Everest 6A. (gradele de alpinism F.R.A.E. sint: 1A, 1B, 2A, 2B.....4B, 5A, 5B, 6A, 6B)
Ruta pe fata nordica a varfului Lenin, reprezinta o premiera romanesca, si va fi incercata in stil alpin.

Intinerariul spre varful Lenin incepe cu urcarea unei pante pana la pasul Puteshestvennikov (4100 m), apoi coboara de-a lungul unei vai stancoase si partial acoperita cu ghiata pana la piciorul ghetarului Lenin. Tabara 1 este situata la altitudinea de 4200 de metri, pe morena ghetarului, in fata impresionantului perete al muntelui Lenin. De la Tabara 1 la Tabara 2, ruta urmareste la inceput acelasi itinerar ca si ruta clasica, pentru ca mai apoi sa urce brusc pe fata nordica, initial spre dreapta, apoi drept inainte avand ca si punct de reper umarul superior al crestei vestice. Tabara 2 va fi amplasata pe panta inclinata si foarte inghetata, la o altitudine aproximativa de 5300 metri.
Mai sus de tabara 2,itinerarul reprezinta o linie directa catre varf. Panta devine din ce in ce mai abrupta depasind 52-53 grade. Inaintarea in siguranta presupune evitarea crevaselor si a seracurilor. Echipa isi propune ca tabara 3 sa fie amplasata cat mai sus - aproximativ la 6100 m si cat mai aproape de piramida somitala, pentru a evita cat mai mult riscul avalanselor mereu prezente pe tot parcursul. De la tabara 3, ruta urmarerate culoarul de gheata dintre creasta Rasdelnaya si bastionul Lipkin. Panta devine din ce in ce mai accentuata si atingand inclinatii pana la 60 grade. Depasind si acest ultim obstacol, ruta iese in creasta principala si atinge varful Lenin – 7134 m.

Calea de retragere urmareste acelasi itinerar sau in functie de conditiile meteo si starea zapezii se urmeaza ruta clasica.

Top

Programul expeditiei

Expeditia Pamir 2006 va avea loc intre 15 iulie si 15 august 2006.
Orarul aproximativ

Ziua 1
Sosirea la Bishkek.

Ziua 2
Transferul din Bishkek la Osh.

Ziua 3

Transfer din Osh spre Achik-Tash, in Tabara de baza (3500 m).

Ziua 4

Zi de pregatire. Inceperea aclimatizarii cu ascensiunea varfului Petrovskovo (4700 m) sau a Trecatorii Calatorilor (4165 m).

Ziua 5

Urcarea la Tabara 1 (4400 m), prin Trecatoarea Calatorilor.

Ziua 6

Urcarea la Tabara 2 (5300 m)

Ziua 7

Urcarea la Tabara 3 (6100 m)

Ziua 8

Coborarea la Tabara 1; Continuarea aclimatizarii.

Ziua 9

Coborarea in Tabara de Baza (3500 m)

Ziua 10

Zi de refacere

Ziua 11

Pregatirea ascensiunii finale

Zilele 12-14

Urcarea la Tabara 1(4400 m) , Tabara 2(5300 m) si Tabara 3(6100 m)

Ziua 15

Ascensiunea spre varful Lenin (7134 m)

Ziua 16

Coborarea la Tabara 1.

Ziua 17

Coborarea la Tabara de Baza.

Ziua 18

Zi de rezerva pentru vreme urata, sau alte evenimente neprevazute.

Ziua 19

Transfer spre Osh.

Ziua 20

Transfer spre Bishkek.

Ziua 21

Transfer din Bishkek spre aeroport.

Top

Echipa

Valean Adrian –coordonator, alpinist
http://snow-trace.blogspot.com

Profesie: inginer de sistem
Data nasterii: 04 iulie 1974
Cluburi, Asociatii:
Sibiuclimb
CS Alternative Timisoara
Practic alpinism din: 1994
Punct forte: anduranta

EXPEDITII:
2002 CAUCAZ (Elbrus vest 5642m)
2003 CAUCAZ (Elbrus est 5620m, Djan Tugan 4000m, Gumaci 3850m)
2004 ALPI (Mont Blanc du Tacul 4260m)
2005 ANZI (Cordillera Blanca - Chopicalqui 6345m(6000m))
TURE SKI-ALPINISM Fagaras, Retezat, Paring, Rodnei, Apuseni, Tarcu

RUTE ALPINISM:
Alpinism de iarna in Fagaras:
Traversarea crestei principale 5A (1996, 2000)
Muchia nordica Balea 3A (1996,1998)
Muchia nordica Podragu 3A (1995)
Muchia nordica Buteanu 3B (2001)
Creasta nord vestica Vf Ciortea 4A (1997,2002, 2003)
Muchia nordica Vistea 4A (1997)
Muchia nordica Tunsu 5A (2002)
Alpinism de iarna in Retezat:
Bucura-peretele nordic 3B (2003)
Judele- peretele nordic 3A (1997, 2001)
Alpinism de iarna in Cheile Turzii:
Peretele suspendat 4B (1998, 2001, 2002)
Vigh Tibi 5A (1997)
Turnul Ascutit 5A (1996, 2001)

ALTE ACTIVITATI
Timisoara maraton locul 15/60, 42km in 3h 40min (2003)
Sf. Gheorghe triatlon locul 20/50 (2000)
Balea(Sibiu) triatlon locul 10/25 (1995)

Olteanu Radu – alpinist

profesie: inginer
data nasterii: 06.08.1976
cluburi, asociatii:
C.S.U.Sibiu,
SibiuClimb
Salvamont Sibiu
Practic alpinism din 1995
Punct forte: tehnica

Expeditii:
CAUCAZ 2003 Elbrus 5642m,Gumaci 3850m,Djan Tugan 4000m
ALPI 2004 Mont-Blanc 4807, Mont Blanc du Tacul 4260m

Alpinism de iarna:
Fagaras: Muchia Buteanu 1995, Vf. Puha – Custura Saratii – Vf. Negoiu 1997, Muchia Tunsului - Custura Ciobanului 1996, 2003, Muchia Albotei 1998, 2000, Muchia Balii 1999, Vf. Ciortea 1998, 2000,
Ch Turzii: Turnul Ascutit(Cheile Turzii) 5A,
Peretele Chipches(Cheile Turzii) 5B
TURE SKI-ALPINISM Muntii Fagaras, Muntii Cindrel

Alpinism vara:
C. Turzii: Turnul Ascutit 5A, Peretele Chipces 5B,Vigh Tibi 5B, Madona Neagra 6A, Qvo Vadis 6A, Calvaria 6A, Pisica Neagra (Gr 8 Rotpunkt), Calatorie Psihedelica (8+ Rotpunkt)
Bucegi: Policandrul 5B, Fisura Mult Dorita 6A, Fluturele de piatra 5A, Fisura Albastra 6B, Tr. Sperantei 6B

Competitii:
Herculane Climbing Open: locul 2
Raliul Salvamont de vara (Padina )2000: primul loc

Crainic Radu – alpinist, fotograf

Data si locul nasterii: 29.12.1979
Profesie: economist
Club sportiv: CS Alternative Timisoara
Practic alpinismul din: 2000.
Punct forte: anduranta

Ture alpine de iarna in M-tii Retezat, Fagaras, Parang, Bucegi.

Trasee de alipinism in Cheile Turzii, Baile Herculane, Peretele Bucura – M-tii Retezat, Cheile Craciunesti.

Escalada pana la gradul -8 in zonele Baile Herculane, Cheile Turzii, Vadu Crisului-Suncuius, Cheile Craciunesti, Pestera Ponicova, Cheile Rametului.

Co-organizator al concursului “Herculane Climbing Open 2005”
Traseu de escalada amenajat: Tricky : grad -8, faleza Km 9, baile Herculane.

Organizator al concursului “Rookie of the Year – Timisoara 2005” – concurs de catarare pe structura artificiala

Alte activitati:
- participare la semimaraton (21.2 Km) Timisoara 2005 – timp 1h 34”, locul 12
- bouldering, ice climbing, mountainbike, trail running
- fotografie

O echipa condusa de Teo Vlad(Pitesti) va fi prezenta si ea in Pamir in aceeasi perioada.
Cu Teo am mai fost si in alte expeditii asa incit sintem siguri ca o sa colaboram foarte bine.

Teol Vlad – alpinist, coordonator echipa Bucuresti.
Profesie: salvator montan
Data nasterii: 09 martie 1982
Cluburi, Asociatii:
Alpin Club Ecoul Bucuresti,Clubul Alpin Roman Pitesti (Membru fondator )
Practic alpinism din: 1999
Punct forte: anduranta, forta
EXPEDITII
2001 – Kackar Dag 3917m – Kackar (Turcia)
2002 – Mont Blanc 4807m – Alpi (Franta)
2003 – Elbrus W 5642m-Caucaz (Rusia) – Elbrus E 5621m-Caucaz (Rusia) – Djan Tugan 4000m-Caucaz (Rusia) – Gumachi 3800m-Caucaz (Rusia)
2004 – Khan Tengri 7010m-Tien Shan (Kazakhstan)
2005 – Chopicalqui 6354m-Anzi (Peru)– Pisco 5780m-Anzi (Peru)
TURE SKI-ALPINISM Fagaras, Retezat, RODNA
ALPINISM:Trasee de catarare pe stanca (TD) si gheata (IV) in Alpi.Aiguille de Midi - Coleman TD (2002)Mont Blanc de Tacul – culoar de gheata IV (2002)

Trasee de catarare pe stanca vara (VI B) si iarna (V B) in Carpati.
Catarare pe gheata in Carpati(IV).
Alpinism de iarna in Fagaras:
Cascade de gheata – Balea, Negoiu, Valea lui Stan, Piscu Negru Iv (2000-2006)
Creasta nordica Balea 3A (2001,2005)
Creasta nordica Buteanu 3B (2001)
Creasta Arpaselului 3B (2002)
Creasta nordica Lespezi 3B (2001) - solo
Alpinism de iarna in Retezat:
Cascade de gheata – Gentiana Iv (2003)
Bucura-peretele nordic 3B (2004)
Alpinism de iarna in Cheile Rasnoavei:
Cezar Manea 4B ( 2006)Traseul 6 4A (2006)
Alpinism de iarna in Piatra CraiuluiMuchia Rachitei 3B (2004)
Alpinism de iarna in Bucegi:Creasta Costila-Galbinele 3B (2004)
Creasta Picaturii 3B (2004)Fisura Intrerupta 4A (2004)Cataratorul 4B (2005)Traseul Oblic 4B (2006)Petit Jackson D (2006)Fisura Insorita 5A (2003)Herman Buhl 5B (2003)Suzana 5B (2003)

Alpinism de vara
Cheile Bicazului:Fisura Neagra 5B (2004)Lacrima de Piatra (2004)
Cheile Turzii:
Madonna Neagra 6A (2003)Quo Vadis 6A (2005)Calvaria 6B (2004)Ave Maria (2005)
Buila Vanturarita:Pasarea Phoenix 6A (2003)Paianjenul Galben 6B (2003)
Bucegi:Scorpion 5B (2003)Fisura mult dorita 6A (2003)Fisura Albastra 6B (2003)Sperantele 6B (2005)

ALTE ACTIVITATI
Arte martiale (1996-2001)Parasutism (1999-2000)Speologie (1999)

Valean Adrian 32 ani Radu Olteanu 30 ani Radu Crainic 26 ani

Top

Follow-Up – continuarea expeditiei

Follow-Up-ul pentru Expeditia Pamir 2006 va consta in:

pagina web ‘Expeditia Pamir 2006’ care va cuprinde o sectiune cu fotografii si una de prezentare a sponsorilor si partenerilor.

Expozitii foto in cel putin 3 orase unde vor fi expuse cele mai bune fotografii facute pe durata expeditiei. Locatiile sunt: Sibiu, Timisoara, Cluj-Napoca

Un film documentar de 0,5 ore despre ascensiune. Filmul va fi difuzat de o televiziune locala.

Prezentari de diapozitive in Sibiu, Timisoara, Cluj-Napoca.
Articole in diverse publicatii ( Knox, ziare locale)
Articole pe web(www.alpinet.org, www.alternativetm.ro, www.sibiuclimb.net )
Prezentarea în emisiuni radio a expediţiei
Stiri despre expeditie la posturi radio si TV locale
Un CD multimedia de prezentare care va contine o galerie foto, o sectiune a sponsorilor si un jurnal al expeditiei.

Top

Expeditii anterioare

Anzi 2005 Cordillera Blanca
Peak Chopicalqui 6345m

Alpi 2004
MontBlanc 4807m

Caucaz 2003
Elbrus 5646m, Djan-Tugan 4000m, Gumaci 3850m

Caucaz 2002
Elbrus 5646m

Top

Sponsori si parteneri

Parteneri Media